La revedere Porto Pt
Nu mai e mult şi trebuie să părăsesc ţara franchezinei, a râului de aur, a vinului cu 20% alcool, a pavajului de piatră pe care îţi rupi tălpile şi pantofii, a clădirilor din bolţari acoperite cu azbest, a berii de super “rahat” şi a clădirilor înnegrite de trecerea timpului. De fapt aici cam totul este de aur, magazine, produse, servicii, … cu siguranţă unul este d’Oro. Nu îmi pare rău că plec, că sunt nevoit să mă despart de centrala mea de apartament alimentată de la butelie mulţumită căreia duşurile au fost unele dintre cele mai palpitante momente petrecute in Porto. Mă bucur că am ajuns să văd şi o parte din această ţară, că am văzut cum sunt oamenii aici, încă nu mi-am revenit din şocul care m-a cuprins când am văzut respectul acordat pietonilor de către şoferi. Totuşi nu cred că o să-mi lipsească cele două sporturi naţionale neoficiale ale Portugaliei: aşteptatul şi traversatul pe roşu.
Mă întorc acasă, în românica mea, aşa cum e ea, cu speranţa că îmi vor fi de folos cele învăţate aici, oamenii pe care i-am cunoscut, obiceiurile pe care le-am întâlnit şi că îmi voi găsi un loc de muncă chiar dacă această criză mondială şi-a făcut cuib la noi în ţărişoară.
Şi data viitoare când spuneţi Porto spuneţi şi Portugalia, Porto mai există şi în Indonezia, Angola, Bolivia, Brazilia, China, Spania, Republica Ghana, Italia, Mozambique şi Republica Guinea-Bissau.
Pentru cei care se topesc de dorul meu le transmit că nu mai au mult de aşteptat, vineri voi călători în timp din nou ca sâmbătă să mă aflu în căsuţa mea cea mică dar plină de viaţă şi iubire.
Adica deja esti prin tara?
Wellcome