Codrin's blog Engineering, Design, Ideas, Helping …

După ce s-au pornit vorniceii prin sat ca să cheme pre săteni la nunta, druştele miresei, dimpreună cu alte fete, care aşijderea sunt de mai înainte adunate, încep a găti şi înfrumuseţa pre mireasă, cum cugetă ele că ar fi mai frumos şi mai bine şi cum se cade fiecărei mirese să fie în ajunul cununiei, adică unele o piaptănă, o împletesc, o încing, o îmbracă şi îi pun salbă la grumaz, iar altele îi împletesc din felurite flori o cunună, care e menită a o purta pe cap nu numai în presară cununie, ci şi a doua zi la cununie.

În unele comune din Pind, este obiceiul ca fetele, tot în această seară, „sa se retragă într-o cameră şi să pună ucnaoa miresei, adică să-i vopsească părul cu un fel de praf numit ucnă, care-i dă o coloare galbenă; unele îşi mai vopsesc tot atunci unghiile, făcându-le roşii, şi sprâncenele cu mezi, făcându-le negre”, ca şi miresele grecilor noi din Arcadia, mai ales însă ale celor dimprejurul Tripoliţei, cari au aceeaşi datină.

In Bucovina, tot timpul cât o piaptănă druştele şi celelalte fete, şi mai ales nevestele înrudite cu mireasa, cântă felurite cântece de jale, care sunt cu totul contrare veseliei obşteşti şi prin care chiar acuma de la început îi înăduşă toate iluziile, ce şi-ar fi putut face biata fată despre fericirea în căsătorie.

După ce au gătit-o de pieptănat şi îmbrăcat şi după ce i-au legat acuma şi salba la gât, vine socrul mic, adică tatăl miresei, dacă are tată, iară dacă n-are, apoi un frate sau voinicelul primare şi, luând-o de mână, o aşază după masă, pe o perină, anume ca viaţa ei să fie uşoară şi plăcută ca perina cea moale, şi cu scopul ca să se odihnească. în unele locuri însă, precum bunăoară în ţinutul Dornei, o aşază pe o păreche de scoarţe.

De-amândouă părţile miresei, se aşază apoi druştele, care asemenea sunt gătite, şi anume druşca cea mare de-a dreapta iar cea mică de-a stânga, iar dinaintea ei, pe masă, se pun, unul peste altul, doi colaci frumoşi şi mari.

Părinţii, cum s-au aşezat mireasa şi druştele după masă, încep a plânge, iar mireasa de abia mai putând de plâns, mai ales când mirele e urât, ia un pahar şi închină la părinţi, şi anume întâi la tată-său; tatăl, luând paharul cu mâna învălită într-o năframă, închină iarăşi la mireasă, şi prin plâns şi lacrimi îi urează pâne şi sare, viaţă îndelungată şi traiul cel mai bun cu viitorul ei soţ; mireasa închină apoi la mama sa, aceasta îi urează iarăşi, şi aşa închină mireasa pe rând la toţi, fraţi, surori, unchi, mătuşe şi alte neamuri, cari se află în casă.

După ce au închinat la toţi, câţi se află în casă, afară de nuntaşi, adică de tineret, pofteşte vornicelul miresei pre părinţii acesteia să-i puie cununa făcută pe cap şi s-o binecuvânteze.

Părinţii, luând cununa din mâna druştelor, o ţin deasupra capului miresei, atât tata cât şi mama, şi binecuvântând-o şi urându-i iarăşi i-o aşază pe cap şi o încoronează.

SFLM – Cununa

*după un text de Simion Florea Marian, Editura Saeculum I.O., 2000