Conăcăria – la nuntă | blog scris de Codrin Maleş

Dacă mirele nu e dintr-un sat cu mireasa se porneşte încă de sâmbătă, des-demineaţă, ca să aducă pe viitoarea sa soţie cu nunta acasă. În cazul acesta, cheamă mirele, prin vorniceii săi, încă de vineri sară, pre toate neamurile, pre toţi prietenii şi cunoscuţii săi la sine acasă, unde, după ce i se aduce cinstea îndătinată se joacă până noaptea târziu. Tot în această sară pofteşte el pre feciorii cari au cai buni de călărit, anume ca să meargă cu dânsul după mireasă. Iar a doua zi, des-demineaţă, pleacă cu dânşii, ca şi c-un fel de oştire, spre aducerea miresei. Mai demult însoţeau pre mire şi până la 50 de feciori călări şi la vreo 10-15 trăsuri cu cai şi un car cu 4 boi. Acuma însă, fiind timpurile mai grele, îl însoţesc cu mult mai puţini. Lăutarii, se înţelege de la sine că nu lipsesc. Aceştia încă pleacă cu mirele cântând felurite marşuri şi cântece. În vecinătatea miresei, se caută de mai înainte o casă, care se pregăteşte anume de gazdă, de conac, unde trebuie să tragă mirele cu suita sa.

Mirele, ajuns în satul unde e mireasa, se apropie acolo cu toată suita sa şi trimite înainte pre doi tineri călări pe cai buni, ca să vestească miresei că mirele se apropie. Ajungând aceşti doi tineri, numiţi conăcari, la casa miresei, unul dintre dânşii, de regulă însă colăcerul, ţine celor ce-i ies înainte spre întâmpinare o oraţie.

Bună ziua,
Bună ziua,
La d-voastră cinstiţi
Şi vestiţi
Oşteni împărăteşti,
Boieri pământeşti!
Dar mai cu de-ales
Bună ziua,
Bună ziua
La dumniata,
Stolnic împărătesc,
Căci cu dumniata
Eu am să vorbesc!
Că noi,
Aceşti doi,
Sântem aleşi
Sântem aleşi
Şi trimeşi
Şi trimeşi
De la cinstita împărăţie
În naltă solie,
Ca nime porţile să nu ne ţie,
Iară d-voastră de vreţi,
Puteţi
Să puneţi
Pe porţi lăcăţi,
Groaznice, cumplite,
De nime clătite,
C-a nost’ împărat
Tânăr, luminat,
Pe aice când va veni
Lacăţile le-a zdrobi.
Şi-n nuntru când a intra
Pământul s-a cutremura,
Porţile-n laturi s-or da,
Uşele s-or deschide,
Mesele s-or întinde.
Că ştiţi d-voastră bine,
Ca şi mine,
Că porunca împăratului nostru
Este foarte mare; …

SFLM – Conacaria

Conăcarii din Moldova asemenea îndătinează, când ajung la casa miresei, a ţine o oraţie prin care dau de ştire părinţilor miresei, precum şi tuturor celorlalţi nuntaşi adunaţi la aceasta, ca să se îngrijească cât mai degrabă de conac şi de toate cele trebuincioase înălţatului împărat, care îndată are să sosească cu întreaga sa suită.

După sfârşirea acestei oraţii, „se leagă câte o năframă frumoasă la frânile cailor conăcarilor şi însoţiţi de un călăuz dintre nuntaşii miresei se reîntorc la punctul unde aşteaptă mirele cu ai săi.” De aice se pornesc apoi cu toţii la castelul sau conacul ce le este de mai înainte pregătit, şi unde încep a danţa nuntaşii mirelui. Iară la casa miresei danţează nunta miresei, vizitându-se nuntaşii de ambe părţi, însă tot cu oarecare seriozitate.

*după un text de Simion Florea Marian, Editura Saeculum I.O., 2000