Vama la nuntă
După ce au încunjurat a treia oară masa şi pe când prind acuma a ieşi cu danţul afară, un frate sau o soră mai mică a miresei, iar dacă aceasta nu are fraţi mai mici decât dânsa apoi un văr sau un alt băiat, se pune lângă uşorii uşii şi când dă să iasă mireasa din casă în tindă o opreşte în loc punând degrabă între dânsa şi-ntre mire un băţ şi zicând:
- Acum, înălţate împărate, dacă voieşti să ai parte de mireasă şi să scapi cu faţă curată de aice, poftim răscumpără-ţi mai întâi mireasa de la părinţi şi de la fraţi, şi apoi poţi merge cu dânsa unde îţi place!
- Şi cu ce să mi-o răscumpăr? întreabă mirele.
- Cu ce ştii!… Dar de răscumpărat trebuie s-o răscumperi, căci altmintrelea nu-i dau drumul să iasă din casă!
Dacă cel ce-a oprit mireasa este băiat, mirele scoate un cuţitaş, anume pentru acest scop cumpărat, şi făcându-se că taie cumpăna, adică băţul, dă cu dânsul în sus asupra băţului, în semn că l-a tăiat, şi după aceea aruncându-l jos dă cuţitaşul băiatului. Iar dacă opritorul miresei e o copilă, atunci taie cumpăna cu o năframă, pe care o dă apoi aşijderea copilei.
Această procedură de la uşă, în timpul căreia tot danţul stă locului, se numeşte, în cele mai multe părţi ale Bucovinei, vamă, iar în unele părţi ale Moldovei, precum bunăoară în districtul Bacăului, iernatec.
La această ocaziune, dacă vameşul e mărişor şi pe lângă aceea încă şi isteţ, se fac foarte multe glume, căci împrotivindu-se mirele de a plăti vama, el încă sare cu gura la dânsul zicându-i că dacă nu-i va plăti de bună voie va trebui să-i plătească de nevoie.
Datina de a plăti vama trebuie să fie foarte veche nu numai la românii din Bucovina şi din Moldova, ci şi la cei din unele părţi ale Transilvaniei, unde asemenea e uzitată.
„Când vreu mirii să iasă pe uşă din casă – spune D. Cantemir despre românii din Moldova, – fraţii sau, în lipsa lor, unchii miresei le stau înainte cu săbiile scoase şi punându-se curmeziş în uşă le opresc ieşirea. Atunci mirele se răscumpără dăruindu-le un cal sau altceva ce are la îndemână.”
În Transilvania asemenea: „când scot şi duc mireasa la mire, mirele ori nănaşul trebuie să o răscumpere cu câţiva bani mărunţi de la starostele miresei’”.
Iar după ce şi-a răscumpărat acuma mirele mireasa, adică după ce a plătit baiatului vama, se pune danţul iarăşi în mişcare şi jucând ca mai înainte ies cu toţii afară.
În unele părţi, precum bunăoară în Ţara Românească, mireasa, când păşeşte pragul casei părinteşti, trebuie să tragă din picior, pentru ca să se marite şi celelalte fete.
După ce au ieşit afară, nu desfac danţul îndată ci formează mai întâi o horă, o Moldovenească dinaintea casei, care se extinde mai cât e ograda de mare şi la care iau parte nu numai cei ce au ieşit cu danţul, ci şi alţii, mai ales feciori şi fete, căci hora aceasta este cea mai de pe urmă care se joacă la casa miresei.
Nemijlocit după ce s-a format Moldoveneasca aceasta, vorniceii dimpreună cu alţi feciori, cari asemenea sunt prinşi în joc, încep a chiui.
*după un text de Simion Florea Marian, Ed. Saeculum I.O., 2000
