Ninge, ninge ca-n poveşti

          A venit în sfârşit iarna şi la noi, cu zăpadă multă. Drept urmare am profitat de proaspăta zăpadă aşternută şi am ieşit aseară în oraş cu iubita mea. Era aşa multă zăpadă în centru şi pe străzi că n-am rezistat să nu mă manifest, chiar dacă numai sunt la vârsta bulgăritului.
          A fost ca şi cum m-aş fi aflat la prima întâlnire şi aş fi dorit să îi arăt persoanei de lângă mine cât de mult ţin la ea. Printre activităţi s-au aflat: declaraţii publice de iubire în zăpadă, oameni desenaţi în zăpadă, îngeri în zăpadă, bătaie cu zăpadă … zăpadă peste tot. A fost chiar frumos mai ales că nu era multă lume în centrul oraşului iar zăpada era neîncepută.
          Prin urmele care le-am lăsat am dorit să arăt şi celorlalţi că încă mai există oameni care se iubesc, în ciuda necazurilor şi problemelor zilnice.

          Eu şi logodnica mea, prima zăpadă adevărată dintr-o Românie europeană.