Reclamele de azi sunt nişte mizerii

De mulţi ani am o părere foarte proastă despre reclamele care apar pe la tv pe posturile româneşti, parcă am fi groapa de gunoi a lumii în materie de promovare. Adică ce să înţeleg dintr-o reclamă care începe cu “ahaa” sau dintr-alta în care spune că dacă ţi s-a aprobat creditul e semn că partenerul de înşeală … exemplele sunt fără număr deoarece zilnic apar creaţii noi ale minunaţilor noştrii, presupun conform produsului rezultat.

Un alt aspect care mă deranjează la reclame este faptul că mint pe faţă. Mai exact îţi prezintă acea parte a produsului lor care li se pare lor că îi avantajează cel mai bine în loc să chiar facă un produs care să se evidenţieze sau să pună în faţă elemente care chiar sunt importante chiar dacă nu sunt neapărat noi sau în plus faţă de concurenţă. Aici intră cam toate reclamele la maşini, care dau detaliile importante sau o parte din ele acolo în josul ecranului unde nici nu vezi nici nu ai timp să citeşti ce scrie. Cât despre cum joacă actorii şi cum e făcut scenariul prin reclame … e varză.

O reclamă ar trebui să respecte următoarele reguli:
– să nu plictisească receptorii reclamei
– să nu inducă în eroare clientela, în mod deliberat
– să nu indispună, să nu ofenseze, să nu îndepărteze publicul
– să nu contravină legilor în vigoare
– să nu producă suspiciuni şi neîncredere prin exagerare şi afirmaţii fără suport
– să nu distragă atenţia de la mesaj, să nu creeze confuzie prin informaţie excesivă şi haotică.

Marea problemă apare acolo unde se prezintă nişte informaţii plauzibile despre un produs dar modalitatea probării corectitudinii lor este greoaie sau chiar imposibilă pentru consumator, de dinainte.

În prezent sunt două reclame care se evidenţiază prin mesaj şi realizare care îmi plac. Acestea sunt reclama la Toyota Yaris şi reclama la ciocolata Laura, cea cu copilul şi cu inima tăiată în canapea. Prima promovează o marcă de prestigiu la un preţ accesibil cu o garanţie de top pe piaţă şi a doua m-a atras prin mesajul reacţiei mamei când realizează ce s-a întâmplat de fapt, faptul cu întoarce privirea e genială în plus că jocul el actoricesc e aşa de natural astfel încât simţi mesajul din plin, nu te zgârie pe retină ca în alte reclame.

Cum aş vedea eu o reclamă la o smântână de la ţară care se produce în cantităţi industriale zilnice dar nu conţine E-uri şi conservanţi sau la altfel de produs, e o treabă care de regulă se face pe bani mulţi. Poate pe viitor voi prezenta o variantă a vreunei reclame şi aşa nu caută nimeni oameni ideali, banu să curgă nu contează imaginea. O reclamă ar trebui să bucure, să relaxeze, să surprindă.