Noe şi birocraţia

În anul 2008, vine Dumnezeu la Noe, care trăia liniştit în Australia: – Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii M-au uitat. Vreau să-mi construieşti o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul şi femelă. Ai la dispoziţie şase luni de zile!

După şase luni, se uită Dumnezeu pe pământ şi-l vede pe Noe plângând în grădină. – Noe!!! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca??? – Iartă-mă Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp … Am nevoie de autorizaţie de construcţie. Mă tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în grădina mea şi astfel am încălcat normele de înălţime.

Apoi compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, nu m-au crezut.

Să fac rost de lemn, altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate deoarece acolo trăieşte bufniţa cu pete care-i o specie protejată. Am încercat să-i conving pe ecologişti că tai lemnul tocmai pentru a salva bufniţa, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine.

Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activişti pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor, şi de asemenea au susţinut că, să pun atâtea animale într-un spaţiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor.

Apoi Ministerul Mediului a spus că nu am voie să construiesc Arca până când reprezentanţii lor nu fac un studiu de mediu şi implicaţiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului. Încă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii, deoarece încă nu m-am hotărât câte minorităţi ale grupurilor etnice să angajez pe şantier, iar Blocul Sindical nu mă lasă să-mi folosesc la construcţie copiii deoarece nu fac parte din Sindicat şi nu au certificare ISCIR pentru construcţia de Arce.

Ca să fie totul şi mai rău, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile, deoarece susţin ei că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie. Aşadar Doamne, iartă-mă, dar îmi trebuie cel puţin zece ani ca să fac tot ce mi-ai zis.

Dintr-o data cerul se lumină, norii dispărură, iar soarele apăru din nou strălucitor pe cer.

– Doamne, să înţeleg că nu ne mai distrugi lumea? – Nu Noe, se pare că mi-a luat-o guvernul înainte…

Povestioara preluata de pe antena3.ro