Timpul nu stă la discuţii

Toţi ne grăbim să ajungem mai repede undeva, să facem ceva sau să terminăm ceva. Graba de a face lucrurile ne-a cuprins pe toţi şi a intrat în normalul nostru, ne-am obişnuit cu ea şi parcă numai reuşim să scăpăm de ea. Căci stând câteodată şi gândindu-mă la ce am făcut într-o anumită zi, pe lingă multe lucruri monotone, ajung la concluzia că a trecut foarte repede şi nu am apucat să fac nimic pentru mine. Deci s-ar părea că de la o vreme timpul nu mai are răbdare cu oamenii. Şi de când cu criza…. e şi mai greu.

Zilele astea am suferit un deces în familie, bunicul soţiei. Şi pe lângă toată agitaţia, supărarea şi munca implicată în acest eveniment mă gândeam: oare eu am să ajung 83 de ani, o să ajung să îmi văd nepoţii. Timpurile sunt grele, oamenii din ce în ce mai răi dar totuşi consider că prietenii trebuie să rămână prieteni, familia la fel şamd. , măcar în aceste cercuri, mai mult sau mai puţin numeroase, să avem parte de armonie, sprijin şi fericiri.

Deci dacă aţi reuşit să stingeţi lumina, nu ştiu în ce măsură chiar ajută, dacă aţi reuşit să treceţi la timp la ora de vară, mai faceţi un pas şi mâine faceţi un gest frumos, dacă tot faceţi o păcăleală măcar să fie cu gust şi să nu rănească pe nimeni. :wink: