Tu eşti la locul potrivit ?
Eu încă nu ştiu !
Alte strigături de nuntă – iertăciuni
Am mai găsit nişte iertăciuni pentru cei interesaţi, nu sunt toate, am să mai adaug dar nu am să mai pun textul la fiecare ca şi până acum. Dacă întâmpinaţi probleme nu ezitaţi să îmi lăsaţi comentariu sau să mă contactaţi.
SFLM – Iertaciune_Reuseni_Suceava
SFLM – Iertaciune_Vatra_Dornei_Suceava
Dacă la accesarea link-urilor vă apare pagină cu eroare, reveniţi la articol şi salvaţi astfel : click dreapta pe link -> Save Link As -> Save.
Casă de piatră !
La revedere Porto Pt
Nu mai e mult şi trebuie să părăsesc ţara franchezinei, a râului de aur, a vinului cu 20% alcool, a pavajului de piatră pe care îţi rupi tălpile şi pantofii, a clădirilor din bolţari acoperite cu azbest, a berii de super “rahat” şi a clădirilor înnegrite de trecerea timpului. De fapt aici cam totul este de aur, magazine, produse, servicii, … cu siguranţă unul este d’Oro. Nu îmi pare rău că plec, că sunt nevoit să mă despart de centrala mea de apartament alimentată de la butelie mulţumită căreia duşurile au fost unele dintre cele mai palpitante momente petrecute in Porto. Mă bucur că am ajuns să văd şi o parte din această ţară, că am văzut cum sunt oamenii aici, încă nu mi-am revenit din şocul care m-a cuprins când am văzut respectul acordat pietonilor de către şoferi. Totuşi nu cred că o să-mi lipsească cele două sporturi naţionale neoficiale ale Portugaliei: aşteptatul şi traversatul pe roşu.
Mă întorc acasă, în românica mea, aşa cum e ea, cu speranţa că îmi vor fi de folos cele învăţate aici, oamenii pe care i-am cunoscut, obiceiurile pe care le-am întâlnit şi că îmi voi găsi un loc de muncă chiar dacă această criză mondială şi-a făcut cuib la noi în ţărişoară.
Şi data viitoare când spuneţi Porto spuneţi şi Portugalia, Porto mai există şi în Indonezia, Angola, Bolivia, Brazilia, China, Spania, Republica Ghana, Italia, Mozambique şi Republica Guinea-Bissau.
Pentru cei care se topesc de dorul meu le transmit că nu mai au mult de aşteptat, vineri voi călători în timp din nou ca sâmbătă să mă aflu în căsuţa mea cea mică dar plină de viaţă şi iubire.
Relaţiile internaţionale sunt la pământ peste tot
Ce să mai spun, numai spun nimic, sper să se rezolve. Degeaba mă enervez, urât oricum o să se termine dar în nici un caz “din vina mea”.
Goosfraba !
Iertăciunea
Nu e mai nici un popor creştin în toată Europa la care mirele şi mireasa să nu-şi ceară iertare şi binecuvântare de la părinţii săi mai înainte de a face un pas atât de însemnat în cursul vieţii, cum e căsătoria. La toate popoarele indo-europene mirele şi mireasa trebuie să-şi ia mai întâi iertare şi binecuvântare, şi abia după aceea pleacă la cununie.
Colăcerul, care e însărcinat a cere iertăciune în numele tinerilor, căci aceştia rar când se-ntâmplă să o ceară singuri, ţine mai întâi o oraţie lungă, de regulă în versuri, care în cele mai multe locuri constă din trei părţi principale, şi anume: partea întâi, în care se arată cum a făcut Dumnezeu lumea şi pe protopărinţii noştri Adam şi Eva, şi cum, cu toate că aceştia nu l-au ascultat, că au călcat porunca ce le-a dat-o el, şi din cauza aceasta i-a şi alungat din rai, totuşi mai pe urmă se-ndură de dânşii, îi iartă şi-i binecuvântează zicându-le să crească şi să se înmulţească şi să stăpânească pământul; partea a doua, în care arată că şi aceşti tineri cari vor să se căsătorească, trăind în lume, încă vor fi greşit şi cu multe vor fi supărat pe părinţi, dar fiindcă:
Pe întinderea lumească,
Şi lor să nu le greşească,
Nu-i fiu la părinţi să crească
de aceea în partea a treia provoacă pe părinţi ca să se îndure de dânşii, să le ierte toate câte le-au greşit şi să-i binecuvânteze. Şi părinţii îi iartă şi-i binecuvântează.
În unele sate din Bucovina, şi mai cu samă în cele ce se află în apropierea Prutului, este datină ca mireasa să-şi ia iertăciune de la părinţii săi nu numai în ziua cununiei, demineaţa, înainte de a se porni la cununie, şi după amiazi, nemijlocit înainte de a pleca de la părinţii săi la mire, ca în alte părţi, ci şi-n ajunul cununiei. In unele părţi ale Transilvaniei seamănă că asemenea există datină de a-şi lua iertăciune şi-n ajunul cununiei.
După ce a primit mireasa de la fiecare oaspe cinstea adusă şi după ce i-a cinstit pre toţi, se scoală de după masă şi-n locul ei şi al druştelor sale se aşază părinţii săi, cari ţin o păreche de colaci şi o huscă de sare pe braţe, iar colăcerul, stând în picioare la spatele miresei, care îngenunche acuma înaintea părinţilor săi, cere iertarea sau iertăciunea în numele acesteia zicând:
